Minunile se întâmplă!
„Mă numesc Annamari Dancs şi îmi place nespus de mult muzica! Dar poate cel mai mult îmi place să-mi trăiesc viaţa, să-mi iubesc familia şi prietenii, lucru pe care vi-l doresc şi vouă. Povestea mea este una frumoasă şi se confundă întotdeauna cu zona pitorească numită Covasna.
Deşi m-am născut în regimul lui Ceauşescu, părinţii mei au avut grijă să nu-mi lipsească nimic, aşadar am putut să mă bucur de un film bun şi de o sticlă de coca-cola, dar în acelaşi timp am învăţat să am grijă de jucăriile mele şi să înţeleg ce înseamnă respectul pentru cei mai în vârstă.
Copilăria mea continuă cu studiile făcute la liceul de Artă, unde în clasa I făceam pian. Tatăl meu fiind profesor de muzică, mama mea învăţătoare, era firesc ca în familia noastră să se cânte la un instrument. După revoluţie s-a reînfiinţat Ansamblul Folcloric al Liceului Székely Mikó unde tatăl meu era dirijorul corului şi al orchestrei, aşa că mi-a propus să cânt şi eu câteva cântece populare. Aveam 9 ani şi mi s-a părut un joc să cânt în faţa publicului. Timp de patru ani am susţinut concerte în Ardeal, Ungaria, Slovacia şi Ucraina. Aşa a început „cariera” mea! Prima dată cred că a fost vorba despre un joc, dar mai târziu, odată cu trecerea timpului, muzica a devenit pentru mine o vocaţie şi multă muncă, a devenit însăşi viaţa mea.
La început chiar a fost greu, nu aveam compozitori, textieri, studiouri, nu ştiam nimic despre show-biz, totul venea de la sine, era spontan şi instinctiv. În show-biz nu există reţete pentru succes, trebuie să ai şi mult noroc! Norocul meu a venit şi din partea familiei care a fost şi este tot timpul cu mine, ceea ce contează imens pentru că fără ei nu aş fi reuşit iar ei sunt parte din realizările mele. Nu o să vă reţin acum atenţia cu o listă uriaşă a realizărilor mele, dar aş vrea să vă impulsionez şi să vă arăt că se poate, iar visele pot deveni realitate! Pe scurt iată coordonatele între care trăiesc: 13 ani de activitate, 9 albume solo, 28 de compilaţii, 17 videoclipuri, 3 DVD-uri, peste 1.500 de concerte în ţară şi peste hotare şi cel mai important premiu, pe care poate să-l primească un artist din partea publicului, aprecierea acestuia, este Premiul de Popularitate la Festivalul Cerbul de Aur 2008 de la Braşov.
În rest, în viaţa de zi cu zi trăiesc ca şi orice altă fată, adică normal, fără fiţe. Dimineaţa la ora 8.00 mă trezesc, înainte de masă mă ocup cu site-ul, cu email-urile, cu contractele şi, dacă e cazul, facem înregistrări. După amiază predau, ori exersez, ori facem repetiţii cu dansatoarele, iar dacă mama mea nu e acasă eu sunt bucătăreasa! În weekend avem concerte şi sunt pe drumuri prin ţară, iar când alţii se odihnesc eu atunci lucrez, dar acest lucru mă face fericită.
În puţinul timp liber încerc să fiu cu cei dragi: familia şi prietenul meu ocupă un loc important în viaţa mea. Îmi place să fac sport, să alerg. Conditia fizică e necesară şi pe scenă, dar nu numai. Cu prietenul meu ne înţelegem foarte bine, suntem împreună de doi ani, e foarte înţelegător. Mi-am dat în plus încă cinci ani de adolescenţă. Sincer, îmi plac mult copii, sunt înnebunită după nepoţeii noştri, dar încă nu e timpul meu. Dacă va sosi acel moment, atunci va fi dedicat doar copiilor mei.
Mă întorc la muzică şi la reuşitele mele care mă fac să fiu şi mai optimistă decât sunt, iar eşecurile pe care le întâlnesc nu prea mă ating deoarece am învăţat să trec peste ele şi să-mi dau seama că atunci când se întâmplă înseamnă că sunt pe un drum greşit şi trebuie să corectez ceva. Aşa că despre ultimul meu eşec nu vă pot povesti nimic pentru că nu mi-l amintesc! Despre ultimul meu succes, însă, vă pot spune foarte multe! Este vorba despre concertul pe care l-am susţinut la Braşov tot în cadrul Cerbului anul acesta, unde am interpretat un recital din musicalul „Fantoma la Operă” împreună cu orchestra simfonică de 70 de muzicieni ai Filarmonicii Braşov. Rămâne o experienţă şi o amintire foarte frumoasă, de altfel pe Youtube se poate viziona acest recital.
Acum promovăm clipul „Live Your Life”, de fapt şi mesajul acestuia este similar cu mentalitatea mea: urmăreşte-ţi visurile, obiectivele, fiecăruia dintre noi i se pot întâmpla minuni, numai că trebuie să fim deschişi, comunicativi şi pozitivi. Mă bucur că am realizat acest clip, care reflectă realitatea, cu copii, cu tineri, cu vârstnici, adică cu oameni simpli, un clip fără fotomodele, fără sex, fără locaţii extravagante şi fără decapotabile. Am ales Sighişoara pentru filmări, deoarece mi-am dat seama că şi la noi în ţară sunt multe locuri minunate. Iar când vine vorba despre Covasna tresar şi mai tare, căci este vorba despre refugiul meu! Sper că dezvoltarea judeţului nostru nu va întârzia şi că se vor construi drumuri şi vom putea avea turişti, pentru că avem locuri minunate. De fapt cu ocazia turneelor în străinătate întotdeuna fac o campanie pentru promovarea turismului covăsnean. Ceea ce mă deranjează cateodată este mentalitatea secuiască, adică „E aşa, şi gata! Nu mai e altfel!” Trebuie să privim şi în dreapta şi în stânga, nu numai în faţă. Gata!
V-am pupat şi vă doresc tot binele din lume şi nu uitaţi: LIVE YOUR LIFE- trăiţi-vă viaţa!”
Annamari
Acest interviu a fost realizat de revista HALLO!
